Facebook-ul ca instrument al crimei

O echipă de cercetători de la Universitatea din Birmingham au publicat într-o revistă de specialitate un studiu care vizează modalitatea criminalilor încarcerați de a folosi rețeaua de socializare Facebook în ajutorul crimelor lor. Această cercetare este prima de felul ei și a încorporat 48 astfel de cazuri din jurul lumii din 2008 până în 2013.

Doctorul Elizabeth Yardley și profesorul David Wilson identifică următoarele categorii de criminali:

  1. Reacționistul (27% din cazurile cercetate) – acest criminal reacționează la ceea ce este postat pe Facebook prin confruntarea violentă a victimei.

    Exemplu: Wayne Forester, de 34 ani, s-a îmbătat și s-a drogat înainte de a o omorî pe soția sa cu un satâr deoarece aceasta își schimbase statusul marital în “single”. Acesta a fost încarcerat pentru minim 14 ani în închisoare.

  2. Informatorul (22,9%) – acesta folosește Facebook-ul pentru a-i informa pe ceilalți că urmează să omoare pe cineva, că au omorât-o deja sau ambele. Cu alte cuvinte, este o demonstrație publică a “controlului” pe care aceștia îl exercită asupra victimei și a situației.

    Exemplu: Will Cornick, de 16 ani, a spus prietenilor săi de pe Facebook timp de 4 luni că ar dori să o omoare pe profesoara lui de spaniolă, ceea ce a și făcut și va sta cel puțin 20 de ani după gratii.

  3. Antagonistul (16,7%) – se implică în schimburi ostile de cuvinte pe Facebook care escalează la violența față în față. Pentru întrevederea “live”, antagonistul poate introduce un avantaj fizic de partea lui, cărând diferite arme cu el.

    Exemplu: În 2010, un băiat de 15 ani a înjunghiat mortal pe prietenul său pentru insultele schimbate pe Facebook.

  4. Fantezistul (12,5%) – acesta folosește Facebook-ul pentru a trăi într-o fantezie. Dar când linia dintre realitate și fantezie se îngustează, acesta poate să ajungă la omucidere pentru a-și susține fantezia.
  5. Prădătorul – acesta va folosi un cont fals de Facebook pentru a atrage victima într-o capcană. El poate folosi de informațiile pe care victima le are pe profil pentru a exploata vulnerabilitățile ei ca bază pentre dezvoltarea unei relații.

    Exemplu: Peter Chapman (the Facebook killer) a primit 35 de ani de pușcărie după ce a omorât o fată de 17 ani, pe care a convins-o să se întâlnească cu el după ce au vorbit pe Facebook.

  6. Impostorul – postează ori în numele victimei, pentru a crea iluzia că aceasta este încă în viață, ori în numele altei persoane pentru a avea acces și de a monitoriza profilul victimei.

    Exemplu: În 2010, Andrew Lindo și-a omorât partenera, iar apoi a trimis mesaje pe Facebook susținând că aceasta a plecat în Insulele Canare.

Facebook-ul rămâne un instrument pentru acești criminali și “nu ar trebui învinuit pentru aceste crime”, susține Dr. Yardley. Mai mult, acesta spune că nu există nicio diferență majoră între crimele în care a fost folosit Facebook-ul și cele în care nu s-a folosit acest site de socializare: majoritatea victimelor își cunoșteau atacatorul, iar crimele prezentau indicii cunoscute despre acel tip de crimă.

 

 

 

  1. http://www.medicalnewstoday.com/releases/284915.php
  2. http://rt.com/news/202279-killer-types-facebook-study/
This entry was posted in Criminologie, Psihologie judiciara and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a comment