Interviul cognitiv (pe scurt)

the-cognitive-interview-1-728Interviul cognitiv este o metodă de intervievare a martorilor și a victimelor cu scopul de a-și aduce aminte ce s-a întâmplat la locul unei infracțiuni. Fiind un scenariu încărcat emoțional, o infracțiune sau o crimă se derulează rapid, atenția martorului este îngustată (de exemplu, poate observa mobilul crimei, dar nu și fața infractorului), iar memoria sa este incidentală. Ideea interviului cognitiv este de a-i face pe cei intervievați conștienți de toate evenimentele care s-au petrecut în jurul lor în acel moment.

Inteviul cognitiv presupune următorii pași:

  1. Intervievatorul încearcă să restabilească mediul și contextul personal al crimei pentru martor, prin întrebări generale, despre activitățile lor sau sentimentele din acea zi față de ceea ce vedeau, auzeau, despre vreme, etc.
  2. Martorii sunt rugați să descrie incidentul dintr-o perspectivă diferită (să se pună în locul altor martori și să povestească întâmplările din acest nou punct de vedere).
  3. Relatarea incidentului într-o ordine narativă diferită. Datorită efectului informației recente, oamenii tind să își amintească evenimentele recente mai clar decât altele. Astfel, martorii ar trebui încurajați să relateze lucrurile în mod invers: de la final către început.
  4. Martorii sunt rugați să consemneze fiecare detaliu, oricât de obișnuit sau trivial ar considera ei că este. Ideea din spatele acestui pas este că un detaliu neimportant poate acționa ca un declanșator pentru informații cheie ale evenimentului.

Studiul lui Geiselman et al. (1985) își propune să investigheze eficacitatea interviului cognitiv.

Metoda: Participanții s-au uitat la un film al unei crime violente și, după 48 ore, au fost intervievați de către un polițist care a folosit una din cele trei metode: interviul cognitiv, un interviu standard folosit de către poliția din Los Angeles sau un interviu în care s-a folosit hipnoza. Numărul de fapte corecte și greșite au fost înregistrate.

Rezultate: Numărul mediu de lucruri amintite în mod corect în interviul cognitiv a fost de 41,2, în cel hipnotic de 38 iar în interviul standard a fost de 29,4. Nu a existat o diferență semnificativă în numărul de erori din fiecare condiție.

Concluzia: Interviul cognitiv conduce la o mai bună aminitire a evenimentelor, martorii fiind capabili să își amintească informații mult mai relevante în comparație cu rezultatul unui interviu tradițional.

 

  1. Geiselman, R. E., Fisher, R. P., MacKinnon, D. P., & Holland, H. L. (1985). Eyewitness memory enhancement in the police interview: Cognitive retrieval mnemonics versus hypnosis. Journal of Applied Psychology, 70[2], 401-412.
  2. Fisher, R. P., & Geiselman, R. E. (1992). Memory enhancing techniques for investigative interviewing: The cognitive interview. Springfield, IL: Charles C. Thomas.
  3. http://en.wikipedia.org/wiki/Cognitive_interview
This entry was posted in Psihologie judiciara and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a comment